Într-un interviu acordat Financial Times, Alberto Grandi, profesor de Istorie a afacerilor la Universitatea din Parma, susține că multe preparate italiene – pizza, carbonara – au de fapt o istorie mai degrabă americană.

Grandi, afirmă că s-a îndoit de autenticitatea anumitor preparate considerat ”Made in Italy” de mulţi ani, în special în ceea ce priveşte pizza, carbonara şi parmezanul.

”Atunci când o comunitate este vitregită de sentimentul de identitate, din cauza unui şoc istoric sau a unei fracturi cu trecutul, inventează tradiţii care acţionează asemenea unor mituri fondatoare”, spune Gardi.

”Bucătăria italiană este mai degrabă americană decât italiană”, a afirmat Grandi în  interviu.

Afirmaţiile au atins o coardă sensibilă a guvernului italian. Chiar în ziua publicării articolului, ministerele italiene ale Culturii şi Agriculturii au depus o cerere oficială pentru candidatura bucătăriei italiene la statutul de Patrimoniu Mondial UNESCO.

O decizie în acest sens va fi luată abia în 2025, dar ministerele au solicitat de asemenea ca UNESCO să includă bucătăria italiană pe Lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţii în 2023.

Dezbaterea legată de apartenenţa culturală a preparatelor italiene s-a intensificat. Grandi a reacţionat la demersul guvernului declarând pentru La Repubblica că sunt ”o grămadă de prostii” în candidatura depusă la UNESCO de autorităţile italiene.

”Bucătăria italiană își asumă o dimensiune identitară dincolo de orice rezonabilitate, Nu înțeleg de ce mulți mă atacă din moment ce nu pun la îndoială calitatea mâncărurilor sau produselor italiene, reconstruiesc o corectă istorică și filologică  istorie a acestor feluri de mâncare.

În studiile mele am arătat că multe preparatele cunoscute în prezent derivă din unele apărute în ultimii 50-60 de ani de istorie și din interacțiunile cu cultura atlantică.

Luca Cesari, în cartea sa pe această temă, scrie că prima retetă de carbonara este datată 1953 Chicago, nu a existat in Italia inainte. Este italo-americană. Sosul de pe pizza s-a nascut in New York nu in Napoli… vine mai tarziu”, afirmă Grandi.

”Nici simplificarea nu este bună. Ideea este că noi confundăm identitatea cu rădăcinile, care de fapt se întrepătrund. Vorbim greșit despre identitate: bucătăria este în continuă schimbare.

Noi, italienii, suntem primii consumatori de sushi din Europa, dacă am avea într-adevăr un asemenea gust italian, după cum spun unii, nu am mânca atât de mult sushi. Sunt kebab-uri care fac pizza și invers, aceasta este povestea lumii mâncării.

Să scoți în evidență că se mănâncă, încă din vremea lui Boccaccio, în Italia, cutare sau cutare fel de mâncare,  este o prostie.

Dacă am vrea să gustăm Parmigiano Reggiano așa cum l-au mâncat bunicii noștri, ar trebui să mergem în Wisconsin și nu în Parma”, mai spune Grandi

Într-o declaraţie oferită CNN, Grandi a explicat implicarea sa în această controversă spunând că, parţial, ideea că italienii au emigrat în Statele Unite şi i-au învăţat pe oameni cum să gătească este inofensivă.

”Au emigrat pentru că nu au avut ce mânca aici, erau săraci. Au plecat pentru că mureau de foame. Este ofensator faţă de bunicii noştri să descriem situaţia diferit”, spune Gardi.