Dacă încă nu v-ați obișnuit cu faptul că lumea în care trăim derapează din ce în ce mai departe de logică și rațiune, probabil că veți ridica o sprânceană atunci când veți auzi că există din ce în ce mai mulți oameni care renunță să-și mai spele hainele pentru a a economisi bani, timp și, desigur, pentru a proteja mediul…

Subiectul acestui nou curent de opinie, denumit ”No wash” (”Fără spălat” – N.R,) care se pare că a luat avânt în timpul pandemiei, e abordat de The Guardian într-un amplu articol.

Tim, inginer IT, unul dintre adepții acestei mișcări, mărturisește jurnaliștilor britanici că a început să devină extrem de relaxat în privința aspectului său și al hainelor atunci când a început să lucreze de acasă, în timpul pandemiei.

Cum a avut destulă vreme să se gândească la orice aberație i-ar fi trecut prin cap, simțindu-și viața apăsată de numeroase sarcini, mai ales că în familie apăruse și cel de-al doilea copil, a început să se gândească ce poate elimina din lista de îndatoriri și a realizat cât timp și energie consumă cu spălatul hainelor.

A redus spălatul rufelor la o maşină pe săptămână, cel mult două, iar apoi a stat un an întreg fără să-şi spele hainele. În prezent, Tim își spală rufele o dată cam la fiecare şase luni.

„Având în vedere că nu mai trebuie să merg la birou, nu prea am nevoie de haine curate. În cadrul convorbirilor video, oamenii îmi văd doar capul şi, oricum, jumătate din timp nu folosesc camera”, spune el.

Arată curat, chiar dacă este neglijent din perspectiva modei. „Dacă este vreun eveniment social important, mă asigur că am ceva frumos de îmbrăcat, dar zi de zi nu prea mai contează”, explică IT-stul.

Maşina de spălat o folosește în mod uzual pentru a curăţa hainele copiilor, deşi a redus şi acest lucru. „Încă mai sunt o mulţime de rufe de spălat – acesta este o parte din motivul pentru care eu nu-mi spăl hainele”, spune Tim.

Îl ajută și faptul că are o garderobă destul de mare, dar spune în timpul  perioadei de”abstinenţă” de un an a reuşit să se îmbrace aproape două săptămâni cu o singură ţinută.

A redus numărul de şosete purtând sandale, inclusiv și în mare parte din timpul iernii. „Nu mai trebuie să spăl şosete, ceea ce a fost întotdeauna cea mai mare problemă”, spune el.

Măcar a purtat chiloţi curaţi în fiecare zi? „Poţi avea chiloţi în care să stai chiar o săptămână”, spune el.

Întrebat care e secretul care te face să reuşeşti să porți o săptămână aceeaşi pereche de chiloţi, Tim a răspuns: „Pur şi simplu ai standarde foarte scăzute”.

Spune că uneori, purta slipi de baie în locul lenjeriei intime – chiar și sub duş, unde se spălau, apoi se uscau rapid.

Întrebat dacă nasul îi mai semnalează faptul că hainele sale au început să miroasă, Tim spune că da, observă şi atunci le schinmbă. „Dar pur şi simplu nu trebuie să le speli atât de mult ca pe oameni”, adaugă el.

Soţia sa îi avertizează, din când în când, că a început să pută, „dar în general nu o deranjează prea mult”, susţine Tim.

Mişcarea „No wash” a început cu eliminarea șamponului atunci când se spală părul, şi, iată că apar semne că rufele ar putea fi următoarele pe listă.

Într-un articol publicat în 2020 de publicaţia Vox era semnalat faptuș că afacerile care ofereau servicii de curățenie a hainelor au eşuat în mare parte. Spre deosebire cele care ofereau ajutor la alte treburi casnice, cum ar fi gătitul sau cumpărăturile, care fie au devenit aspiraţionale, fie au fost mai uşor de externalizat prin tehnologie.

„Spălatul rufelor sfidează regulile inovaţiei în stilul de viaţă şi promisiunile pe care le oferă capitalismul”. Concluzia este că o marcă de detergenţi scumpi sau de spălătorii ”instagramabile” nu va schimba faptul că spălarea hainelor reprezintă încă o corvoadă. Şi atunci, poate că răspunsul ar fi să ne îndepărtăm cu totul de ea – sau, cel puţin, să o facem mult mai puţin – cam asta e filosofia.

Fanii denimului au fost primii care au popularizat tendinţa de a nu spăla hainele. „Eu nu spăl niciun denim decât dacă se întâmplă un dezastru – îţi verşi lapte pe blugi sau ceva de genul acesta

În principal, asta îţi oferă o uzură mai bună – blugii îmbătrânesc mult mai bine şi durează mai mult. Nu trebuie să continui să cheltuieşti bani pe blugi. Este mai bine pentru mediu”, spune Daniel, un profesor care îşi spală, în schimb, chiloţii după fiecare purtare.

Blugii nespălaţi nu miros, insistă profesorul. „Dacă am fost la un grătar şi miroase puţin a fum, s-ar putea să îi pun la aer peste noapte”.

Mișcarea ”No wash” a atras atenția și activiștilor ecologiști care cred că criza climatică ne-a convins, în sfârşit, să luăm în considerare impactul asupra mediului al spălărilor la cald, al utilizării apei şi a detergenţilor cu emisii mari de carbon.

De asemenea, creșterea preţurilor la energie au făcut o groază de persoane să se concentreze asupra costurilor pe care le implică fiecare maşină pusă să spele.

„Am încetat să-mi mai spăl hainele la fel de mult în timpul iernii 2022. Factorii determinanţi pentru mine au fost creşterea costurilor energiei, efectul asupra mediului şi imposibilitatea de a usca uşor hainele în interior. Mi-am dat seama că nu trebuie să spăl hainele atât de des. Majoritatea hainelor aveau într-adevăr nevoie doar de o reîmprospătare”, explică o altă adeptă a ”no wash”, Jenny. „.

În schimb, ea a început să pulverizeze pe haine o soluţie care elimină mirosurile. „Sunt ca şi noi. De asemenea, este mult mai blând cu ţesătura, astfel încât hainele durează mult mai mult”, afirmă ea.

„Obişnuiam să ne spălăm hainele de şase ori pe săptămână. Acum, o facem doar o dată pe săptămână. Folosim ”nuci de săpun” (un tip de fructe mici care conţin săpun) şi le spălăm la 30 de grade. Pun rufele la înmuiat peste noapte, astfel încât să consumăm mai puţină energie electrică”, explică Ken, un profesor universitar pensionat, care afirmă că a luat aceste decizii motivat de ”urgența climatică”.

De asemenea, activiștii ecologiști spun că cumpărarea unor haine second-hand sau care sunt produse de mărci care aleg să fie ”etice” cu mediul înconjurător este din ce în ce mai răspândită.

Charlotte, care lucrează în domeniul sustenabilităţii şi al modei, spune că acest aspect e doar începutul.

„Spălarea după cumpărare are un impact foarte mare. Spălarea la rece, spălarea doar atunci când este nevoie, purtarea lucrurilor mai mult timp – acestea au un impact egal, dacă nu chiar mai mare”, arată ea.

Charlotte reuşeşte să folosească între 20 şi 30 de articole vestimentare. Puloverele sunt spălate poate de două ori pe sezon, urmele şi petele sunt curăţate local. „Aerisirea este de ajutor, poate uneori şi tratarea cu aburi”, explică ea. Poartă un hanorac când găteşte, pentru a evita să păteze hainele bune.

Charlotte este originară din Noua Zeelandă, unde este ceva normal ca rufele să fie spălate la temperaturi scăzute sau reci. „Nu am auzit niciodată să spăl ceva la cald până când m-am mutat în Marea Britanie. Este un lucru cultural”, mărturiseşte ea. Şi nu este doar preocuparea pentru sustenabilitate.”Pur şi simplu spălatul îţi uzează hainele”.

Tom, un alt adept la mișcării, asistent psihiatric, are patru pulovere din lână de merinos pe care le poartă prin rotaţie la serviciu. A trecut cel puţin un an fără să le spele; două dintre ele nu au fost spălate niciodată. „S-ar putea să le clătesc sau să şterg o pată cu buretele. Au un fel de proprietate magică de respingere; lâna nu preia mirosurile”, spune el.

Acum este un fan declarat al lânii merinos, încât a început să îşi facă provizii de bluze, şosete şi lenjerie de corp, pe acestea din urmă le spală, încă, de rușine…

„Pot rezista mai mult Aproape că mi-e ruşine să recunosc, dar să zicem trei sau patru zile… În capul meu, când cineva spune ceva, trebuie să îl dublezi – dacă cineva spune că fumează doar un joint pe zi, vrea să spună două sau trei”, continuă Tom.

Articolele care nu sunt din lână sunt spălate regulat – blugii, de exemplu, vor fi purtaţi timp de o săptămână. „Consider că apa este o resursă importantă, aşa că încerc să nu folosesc atât de multă cât aş putea”, spune Tom.

„Este, de asemenea, doar pură lene”, recunoaşte el. Atitudinea sa este şi o reminiscenţă a faptului că a fost sărac în trecut, crede el, când avea doar o singură pereche de pantaloni şi nu avea şosete. „Este doar un obicei”, spune el, mulţumit cumva de ascetismul său.

Obişnuinţa este, în parte, ceea ce explică stilul de viaţă al celor care au ales să-și spele mai puțin sau deloc hainele.

„Nu am locuit într-o casă cu o maşină de spălat între 19 şi 39 de ani, aşa că am spălat de mână şi am folosit spălătorii”. În acea perioadă, fie nu aveam prea mulţi bani, fie nu aveam prea mult timp liber, spune Michele, grafician şi toboşar”, spune ea. Hainele, a realizat Michele, puteau fi purtate de mai multe ori, cu o aerisire între timp.

„M-am obişnuit să nu spăl lucrurile după o singură purtare. Chiar şi atunci când, în sfârşit, am locuit într-o casă în care se afla o maşină de spălat, nu am fost niciodată tentată să mă apuc să spăl zilnic sau o dată la două zile”, mărturiseşte ea.

Motivaţia ei este în mare măsură ecologică. „Ştiu că toate microfibrele şi detergenţii ne poluează râurile, mările şi fac rău animalelor sălbatice. Producătorii fac bani de pe urma fricii noastre de murdărie şi promovează niveluri ridicole de curăţenie – iar planeta are de suferit”, pledează ea.

Rosie Cox, profesor de geografie la Birkbeck, Universitatea din Londra şi coautoare a cărţii ”Dirt: the Filthy Reality of Everyday Life” (”Murdăria: realitatea murdară a vieţii de zi cu zi” – N.R.), afirmă că doar de dată recentă oamenii au considerat că spălatul rufelor în casă este un lucru de la sine înţeles.

„De fapt, este foarte complicat, din punct de vedere tehnic. Ceea ce se întâmplă în interiorul casei tale se datorează doar unor mari transformări: existenţa apei curente, inventarea maşinilor de spălat care încap în casele oamenilor și faptul că sunt accesibile ca preț”, arată ea.

Doar din anii 1960, spune Rosie Cox, majoritatea gospodăriilor au avut o maşină de spălat, iar acum, procentul este de aproape 100%.

Celălalt element care a condus la această rutină este modul în care s-au schimbat hainele noastre. În esenţă, acestea au devenit mai uşor de spălat.

Înainte de a doua jumătate a secolului al XX-lea, multe articole de îmbrăcăminte erau confecţionate din ţesături de lână. „Pe acelea le curăţai ocazional prin curăţare uscată, dar de multe ori le periai, le ştergeai, chestii de genul acesta. Oamenii aveau mai puţine lucruri şi acestea erau mai durabile”, spune Cox.

Apariţia fibrelor sintetice şi reducerea costurilor de producție a fibrelor, cum ar fi bumbacul, „a avut loc într-un moment concomitent cu cel în care am început să avem maşini de spălat”, arată ea. Aşadar, hainele puteau fi spălate şi din ce în ce mai mulţi oameni aveau la dispoziție dispozitivele necesare pentru a face acest lucru.

Ceea ce considerăm a fi curat este „specific din punct de vedere cultural, istoric şi social”, spune Cox. „Este predominant în societatea noastră să ne gândim la curăţenie în termeni vizuali: Arată curat? Sunt albiturile tale albe?”

Acesta este motivul pentru care mulţi, observând un mic semn care pare să păteze o haină, altfel curată, decid să arunce totul în coşul de rufe. Acesta este, de altfel, motivul pentru care producătorii pledează pentru îndepărtarea petelor şi pentru folosirea de agenţi de înălbire.

Am devenit, de asemenea, preocupaţi de miros – nu doar de îndepărtarea mirosului, „ci şi de introducerea altui miros. Astăzi, avem toate aceste lucruri, cum ar fi parfumantele de rufe”, arată Cox.

Ryan, tatăl unui copil de patru ani, a crescut într-o casă în care mama sa „spăla şi călca totul cu religiozitate”, afirmă că întotdeauna a pus la îndoială acest lucru: „Pur şi simplu pui ceva la călcat şi se încreţeşte”.

Acum, că este tată, încearcă să-şi facă viaţa cât mai uşoară posibil. Acest lucru înseamnă mai puţine rufe – şi cu siguranţă nu călcate. Nu merge la fel de departe ca alţii în ceea ce priveşte numărul de purtări între spălări – un tricou va avea două sau trei purtări – dar spală mai puţin decât o făcea înainte. Şi-a convins soţia să reducă şi ea numărul de rufe puse la spălat: „Voia să spele pijamalele fiicei noastre după fiecare purtare”, se plânge el.

Alison, o mamă casnică din Glasgow, a crescut, de asemenea, cu un cult al spălării rufelor. „Mama m-a învăţat să spăl totul după ce se poartă o dată”, spune ea. „De asemenea, ea călca totul”, precizează femeia.

Odată ce Alison a realizat că poate pune hainele purtate înapoi în sertar sau în dulap „fără teama de contaminare”, a încetat să mai numere de câte ori au fost purtate.

Soţul ei, care a crescut la ţară şi avea o abordare mult mai puţin strictă faţă de spălarea rufelor, s-a ocupat de spălare „şi a făcut din aceasta o normă în casă”.

Alison se temea că oamenii vor crede că este murdară, dar şi-a dat seama că nimeni nu observă. „Cred că mama mea ar fi îngrozită dacă i-aş spune, dar ea nu observă. De ce să faci atâta muncă? Ne economiseşte bani, este mai bine pentru mediu şi hainele noastre durează mai mult”, punctează Alison.

Amber, manager de marketing, are un dulap special pentru hainele pe care le-a purtat, dar pe care consideră că le mai poate îmbrăca: „Verific dacă există urme vizibile sau mirosuri, iar dacă nu există nimic care să constituie o problemă pentru a fi purtate din nou, pur şi simplu le pun la loc. Folosesc maşina de spălat doar o dată pe săptămână, în loc să o folosesc în majoritatea zilelor”, spune Amber.

Anul acesta, maşina de spălat a lui Chet s-a stricat. A decis să nu o înlocuiască. „A fost o decizie uşoară să trăiesc ca în secolul al XIX-lea şi să spăl hainele de mână”, spune Chet, care este artist.

„Am început prin a încerca să spăl după acelaşi program ca înainte, dar mi-am dat seama repede că nu era uşor de făcut”, mărturiseşte el.

Spălarea a devenit treptat mai puţin frecventă. Acum, spală de mână o dată pe lună. „A devenit clar că nu mai aveam nevoie să spăl blugi sau cămăşi, aşa că m-am rezumat la lenjerie de corp şi şosete. Sunt sigur că nu mai am nevoie de o maşină de spălat niciodată”, conchide el.

O lume nebună, nebună, nebună…