După ce au aflat că multe dintre obiceiurile lor dăunează naturii și că trebuie să mănânce mai puțină carne sau să se deplaseze pe jos sau cu mijloacele de transport în comun în loc să folosească mașina personală pentru a curma procesul de schimbare climatică, omenirea primește vestea că și respirația este una dintre probleme la fel ca și flatulența vacilor…

Cel puțin asta susține un nou studiu efectuat de o echipă de cercetători condusă de profesorul Nicholas Cowan, fizician, la UK Centre for Ecology and Hydrology din Edinburgh. Și încă nu pune la socoteală celelalte gaze pe care le poate emite corpul uman prin regurgitare, flatulație sau cele care ies prin piele fără să fim conștienți de ele.

În momentul în care inspirăm, aerul intră în plămâni, iar de acolo oxigenul ajunge în sânge. În același proces, dioxidul de carbon, un gaz rezidual, este preluat de plămâni din sânge și expirat.

Cele două gaze sunt declarate a fi unele care produc un puternic cu efect de seră, dar pentru că e vorba de cantități mult mai mici, contribuția lor la încălzirea globală poate fi trecută cu vederea.

În plus, plantele absorb în esență tot dioxidul de carbon ce este emis prin respirație de către oameni, așa că ”implicarea dioxidului de carbon provenit din respirația umană în schimbările climatice este în esență zero”, a declarat dr. Cowan pentru Daily Mail.

Dar ce ne facem? Compoziția aerului expirat de un om conține 78% azot, 17% oxigen, 4% dioxid de carbon, plus alte gaze – metan și protoxid de azot.

În interiorul corpului uman, gazul metan este produs de microorganisme numite metanogene, care ne colonizează tractul digestiv. Metanul trece în sânge și este transportat în plămâni, unde poate fi expirat în respirație.

Între timp, bacteriile din intestin și cavitatea bucală transformă nitrații din alimente și apă în protoxid de azot, care, de asemenea, poate fi expirat.

”Respirația umană expirată poate conține concentrații mici și ridicate de metan (CH4) și protoxid de azot (N2O), ambele contribuind la încălzirea globală. Îndemnăm la prudență în ipoteza că emisiile de la oameni sunt neglijabile”, afirmă în studiul citat de tabloidul britanic, dr. Cowan și colegii săi.

Pentru a ajunge la concluzia că și respirația oamenilor influențează schimbările climatice, cercetătorii au măsurat emisiile de metan și protoxid de azot a 104 persoane adulte.

Participanții au fost obligați să inspire adânc și să o țină timp de cinci secunde, apoi să expire într-o pungă de plastic care a fost ulterior sigilată.

Au fost colectate un total de 328 de probe de respirație și fiecarui participant i-a fost înregistrată vârsta, sexul și preferințele alimentare.

După analizarea probelor, cercetătorii au descoperit că fiecare participant emite protoxid de azot, dar metanul a fost găsit în respirația a doar 31% dintre participanți.

Cercetătorii spun că cei care în respirația cărora nu s-a găsit metan, e foarte probabil să-l elibereze prin flatulații.

Aceeași cercetători nu pot explica de ce persoanele a căror respirație conținea metan sunt cu precădere femei și au peste 30 de ani.

Prin extrapolarea datelor despre concentrațiile celor două gaze în respirația umană, colectate din probele înregistrate în timpul studiului, cercetătorii au estimat că proporția emisiilor nocive pentru planetă ce provine din respirația britanicilor reprezintă 0,05% pentru metan, respectiv 0,1% pentru protoxid de azot, din gazele de seră emise la nivelul Regatului Unit.

Dr. Cowan a ținut să sublinieze că fiecare dintre procentele menționate se referă în mod specific doar la gazele respective, nu la toate emisiile de gaze cu efect de seră ale Regatului Unit în ansamblu.

De asemenea, ar mai fi de precizat că cercetătorii nu au reușit să găsească nicio legătură între prezența celor două gaze în respirație și dietele persoanelor respective.

Experții subliniază că studiul lor a analizat doar gazele cu efect de seră prezente în respirație și, prin urmare, nu oferă o estimare generală asupra amprentei de emisii ale unei persoane.

Potrivit autorilor studiului, emisiile de metan și protoxid de azot sunt ”în general ignorate în majoritatea monitorizării mediului”, deoarece sunt considerate neglijabile.

De asemenea, ei sunt convinși că cercetări studii suplimentare ale emisiilor umane ale acestor gaze – nu doar din respirația noastră – ar putea dezvălui mai multe despre ”impactul produs de o populație din ce în ce mai îmbătrânită și al dietelo aflate într-un proces de schimbare”.

Studiul a fost publicat pe platforma PLOS One.