3dots.ro

Dani Oțil, cu tristețe despre adolescența sa: ”Plângeam cu lacrimi. Îmi juram că o să am bani să-mi cumpăr în fiecare zi o ciocolată”

Dani Oțil, cu tristețe despre adolescența sa: ”Plângeam cu lacrimi. Îmi juram că o să am bani să-mi cumpăr în fiecare zi o ciocolată”

Dani Oțil, unul dintre cei mai cunoscuți prezentatori de televiziune din România, a vorbit foarte deschis și deloc rușinat despre o perioada dificilă din viața sa, despre adolescență, când veniturile drămuite ale familiei sale îl făceau să tânjească cu disperare după o ciocolată, dar nu-și permitea să cumpere una decât o dată pe lună.

E o lecție de viață, despre cum încercările pot modela un caracter integru să devină mai puternic, să devină un învingător…

”Îmi juram că o să am bani să-mi cumpăr în fiecare zi o ciocolată. Pentru că-mi luam o dată la lună, sau la două luni, din ce mai ciuguleam de la mama, îmi strângeam și-mi luam o ciocolată Africana. Acum gândiți-vă că o ciocolată Africana este un nimic pentru un copil. El poate să aibă sertarul cu ciocolată. Dar eu mi-am jurat că o s-o am.

Și-acum mă gândesc: bă, fii-miu n-o să plângă nicio vitrină la geam. Bă plângeam cu lacrimi, nu e normal. Nu mai eram copil, aveam 15-16 ani. Corpul meu cerea ciocolată, că mă antrenam, mergeam la handbal, mergeam la karate, voiam să mănânc dulce și nu aveam, și mâncam pâine cu miere…îi dau lu nevastă-mea acum să tacă”.

Sau îmi făceam înghețată într-o cană primită de la o pomană. L-am întrebat pe tata de curând: bă, tată, de ce cănile noastre nu erau la fel? Aveam șase căni care nu erau identice, doar ca formă. Și tata mi-a zis: ”Păi nu erau set, le primeam la pomeni și am făcut noi set”.

Într-o cană din aia făceam lapte cu cacao, foarte multă cacao, cu zahăr și o puneam la congelator. Și aia era înghețată. Ea n-avea stare de înghețată niciodată. Era ori bocnă, ori lichidă, că lingeam la cana aia de dracii mă luau. Și da, eu nu vreau copilul meu să nu aibă înghețată ca să plângă-ntr-un geam.”, a mărturisit Dani Oțil, în podcast-ul ”iTHINK cu Iusti Fudulu”.

”Realitatea demonstrează de foarte multe ori contrariul. Cei care reușesc să-și atingă visul nu sunt cei care au neaparat condițiile ideale. Nu sunt neapărat cei mai încurajați sau susținuți. Sunt cei care visează cu ochii deschiși și sunt dispuși să plătească prețul pentru a reuși. Sunt chiar și cei care se simt poate descurajați, limitați, inferiori și poate chiar batjocoriți. Iar forma lor de răspuns este lupta lor de a contrazice tot ce-i limitează”, a mai spus Dani Oțil.

© 2024 - 3DOTS DIGITAL MEDIA BUREAU