”Am senzaţia vulgarizării limbii române în multe spectacole. O parte a publicului savurează pitorescul de mahala, golănismele, şi am văzut actori care cultivă acest gen de succes comercial. Firescul pe care-l urmăresc eu nu e firescului argoului”, recunoştea Ovidiu Iuliu Moldovan, într-unul dintre rarele interviuri acordate.

Dacă ar fi trăit, Ovidiu Iuliu Moldovan, unul dintre profesioniştii riguroşi ai actoriei, o personalitate mai mult decât discretă, ar fi împlinit anul acesta 79 de ani. A murit însă la vârsta de 66 de ani.

Actorul Ovidiu Iuliu Moldovan şi-a ales cu grijă rolurile şi a jucat doar în filmele şi spectacolele celor mai mari regizori români. Înainte de Institutul de Teatru, a făcut doi ani de filosofie. A avut o inteligenţă nativă dublată de un studiu meticulos şi de o muncă sisifică. A sacrificat scenei şi filmului toată viaţa personală.

Camarad adevărat, actor cu o nobleţe aparte, era recunoscut pentru perfecţionism. Îşi pregătea toate rolurile, voind să scoată în evidenţă fiecare faţetă a personajului.

Ovidiu Iuliu Moldovan s-a născut la 27 decembrie, dar a fost declarat la 1 ianuarie 1942, în satul Sărmaşu, din judeţul Cluj.

Vremurile grele în care a crescut l-au călit. Când avea 3 ani, tatăl lui, ofiţerul Iuliu Moldovan, implicat în faptele de la Oarba de Mureş, a dispărut în împrejurări ciudate în 1944.

Mama şi-a luat fiul şi a plecat la Turda să scape de primejdie. A fost lupta unei femei curajoase care a izbândit până la urmă.

Actorul a dat interviuri cu parcimonie, dar într-unul dintre acestea vorbea despre tatăl său ca despre unul dintre cei 40 de martiri transilvăneni care au pierit în septembrie 1944 împuşcaţi alături de alţi 130 de evrei la 15 kilometri de orăşelul Sărmaşul de Câmpie. Cu numai patru ani mai înainte au avut loc istoricele atrocităţi de la Moisei, Ip şi Trăznea.

Ultima apariţie scenică a lui Ovidiu Iuliu Moldovan a fost alături de prietenii săi apropiaţi, actorii Valeria Seciu şi Ion Caramitru, la 15 ianuarie 2008, de ziua lui Mihai Eminescu, într-un extraordinar recital de poezie, pe scena Naţionalului, teatrul căruia i-a fost devotat o viaţă întreagă. Actorul pleca dintre noi două luni mai tâziu, la 12 martie 2008.

”Credea-n poezie! Se exprima prin poezie. Se descătuşa prin ea. Cum spune Geo Bogza: «Va trebui ca poezia să devină elementară, ca apa şi pâinea». Ovidiu credea lucrurile aşa, în sensul ăsta”, scria, la dispariția marelui actor, Rodica Mandache.

Tare m-aș întoarce în timp să-l revăd pe scenă pe Ovidiu Iuliu Moldovan.