Adrian Leordean, un român din Maramureș stabilit în Franța, se consideră ca parte a unei alte generații de sacrificiu. Proaspăt absolvent de liceu, fără prea mari perspective de a-și împlini visele, a plecat din România în anii ’90, iar viața l-a purtat către Legiunea Străină.

Este unul dintre cei mai longevivi români din Legiunea Străină, unde a activat timp de 16 ani, din 1997 până în 2013. În prezent trăiește în La Ciotat, o localitate în apropiere de Roquefort la Bedoule, și lucrează ca polițist.

”Când am fost acceptat să servesc această instituție, am uitat spaima, nu mai e loc de teamă, tot timpul e adrenalină. Te aștepți să-ți fie greu, iar când vine, îl primești așa cum e! Trebuie să ai caracter și forță psihică, într-un fel, fizicul vine de la sine. (…)

Eu am venit în Legiune doar ca să capăt un act de cetățean francez! Era o poartă câtre Europa si când am deschis acea poartâ am găsit o ”familie”. E complicat. Sincer, familia unită și viața militară nu sunt imposibile alături, dar e complicat.

Dacă-ți faci o familie, poți… Nu te împiedică, însă e foarte complicat. La un moment dat, vei fi obligat să-ți părăsești familia pentru o misiune din care e posibil să nu te mai întorci. cinci ani nu prea ai dreptul la nimic al tău. Da, ești militar, nu ești prizonier, ai dreptul la permisie, 45 de zile pe an, nu e neglijabil”, spune Adrian Leordean, într-un interviu acordat cotidianului Libertatea.

Adrian Leordean spune că nu regretă nimic din alegerile pe care le-a făcut în viață, dar că, dincolo de riscuri, nu ar mai lua-o de la capăt, pentru că se simte dezrădăcinat, incapabil să se simtă acasă nici în Franța, nici în Maramureșul natal. Este optimist, considerând că lucrurile se vor schimba în bine în România, prin educație, prin schimbarea mentalității.

”Acasă, în Maramuresul natal, mă simt ca un om parte a unei generații sacrificate. Mi s-a întâmplat anul trecut, vin în România o dată pe an. Am avut așa, după câteva zile, un sentiment straniu, că nu mă regăseam acasă. Ca și cum nu sunt nici de acolo, nici de aici. De fapt, cine sunt? În fine, e ca o dezrădăcinare. Am și colegi de armată care s-au întors în Maramureș. Unii s-au adaptat, alții nu!

Regrete nu am! E regretabil doar că suntem niște generații sacrificate. Ar trebui să se oprească românii să vină aici, să stea cu familia acasă. Va fi bine și în România, eu așa simt! Acasă, deocamdată nu e mentalitate, sistemul funcțional nu corespunde, nu merge, nu funcționează.

Totul începe de la faptul că arunci țigările pe jos, că lași mizerie când mergi la grătar… E nevoie de mai multă educație, încă din școlile primare, de valori fundamentale care trebuie transmise din generație în generație”, spune Adrian Leordean.

Despre românii din Provence, Adria Leordean spune că se simte afectat de implicarea acestora în furturi și că nu poate avea încredere în conaționalii săi, gata să te ”vândă” pentru a le fi mai bine lor.

”Sunt oameni și oameni de joasă speță. Sunt multe afaceri cu români, în special furturi. O dată români, de două ori români, de trei ori români, mă simt puțin afectat. De multe ori sunt tineri, copii, minori. Eu încerc să-i ajut, sunt și organisme specializate să-i ajute. Cert e că minorii sunt utilizați, iar șarpele trebuie tăiat de la cap.

Personal, nu m-am simțit dat înapoi de faptul că sunt român, m-am maturizat în Franta, unde am trăit în jurul francezilor. Cât despre ai noștri, ca românii nu-i nici unul, unde-s doi, te vinde unul…”, spune fostul legionar.

”Sunt o persoană împlinită, așa simt, sunt mândru! Am o fetiță de 10 ani, încerc să-i transmit ceea ce stiu și bineînteles cultura românească.

Cum puteți să vedeți, sunt în concediu tot anul, sunt oameni care plătesc scump să vină aici, în La Ciotat. Am noroc să fiu în concediu în fiecare an. În iulie și august e cam aglomerat, apoi totul e al meu!”, concluzionează Adrian Leordean.