Ca în fiecare vară, pe rețelele de socializare apar imagini cu litoralul românesc din perioada comunismului. Prima și cea mai des întâlnită reacție pe care o au privitorii face referire la siluetele celor din fotografii, marea lor majoritate având o greutate normală, supraponderalii sau obezii fiind o raritate.

De ce eram mai slabi pe vremea comunismului? Prima explicație ce ne vine în gând face referire la modul diferit de alimentație de atunci, față de cel din prezent.

Doctorul Adrian Copcea, medic specialist în diabet și nutriție,  nutriţionist explică, motivele.

Excese, alimente procesate, mai puțină mișcare

Medicul afirmă că, în mare parte, excesele din alimentația noastră de astăzi sunt de vină pentru incidența sporită a cazurilor de obezitate.

Specialistul în nutriție mai atrage atenția asupra faptului că alimentele nu erau atât de procesate ca acum, iar oamenii aveau tendința să mănânce mâncare făcută în casă și că românii fac tot mai puțină mișcare decât pe vremea comunismului.

”Personal se întâmplă să îmi amintesc bine acea perioadă, inclusiv cozile la lapte, raţiile, pâinea împletită, dulciurile noastre din copilărie (inclusiv pufuleţii, pufarinele, bomboanele şi chiar glucoza, care se găsea sub forma unor tablete albe). Ce putem spune, comparativ, este că impresia noastră de acum, şi nu cred că ne înşelăm, este că per total mâncam mai sănătos.

În ce sens. Mâncam mult mai mult în familie, mâncam mult mai puţin pe stradă, fructele şi legumele ni le amintim cu alte gusturi, mai puternice, şi asta, am spus-o mai devreme, denotă o mai bună calitate. Cu siguranţă, «E-urile» erau mai puţine, consumam mai multe alimente proaspete decât congelate (sau cele congelate le cunoşteam bine, pentru că erau cele puse pe iarnă în casele noastre).

Mâncam mai puțin, gătit în casă, eram mai puțini stresați

Per total mulţi avem o amintire romantică legată de calitatea alimentelor dar nu s-a făcut niciodată o analiză ştiinţifică. Tot intuitiv şi fără a avea date pot spune că mâncam mai puţin, eram mai puţin stresaţi, făceam mai multă mişcare, socializam mai mult (iar socializarea este asociată cu longevitatea în foarte multe cercetări).

Eu am fost copil pe vremea lui Ceauşescu şi eram mai mereu afară, în aer liber, împreună cu toţi copiii de la blocurile din jur. Şi, o mărturisesc, nici nu îmi mai amintesc prea bine ce mâncam, mâncarea nu era atunci o preocupare şi în niciun caz o problemă pentru majoritatea covârşitoare a copiilor.

Era în schimb o preocupare pentru părinţi care se confruntau cu un acces dificil, ceea ce, pe de altă parte, conducea la existenţa multor mese gătite, «economice». Eram cu toţii mai slabi, acesta este adevărul, ceea ce, indirect, ne spune că mâncam mai sănătos. Mai mult din constrângeri, e adevărat, dar se întâmpla asta”, spune specialistul.