O cercetare condusă de geologul Douwe van Hinsbergen, de la Universitatea Utrecht din Olanda, relevă faptul că ideea unui continent pierdut nu e doar un mit.

În urmă cu mai bine de 2.000 de ani, Platon făcea unele dintre primele refeferiri la Atlantida, vorbind despre un mare imperiu care a dispărut în urma unor cutremure şi inundaţii violente.

Într-o lucrare publicată în Gondwana Research, van Hinsbergen şi echipa prezintă rezultatele analizelor efectuate în straturile geologice din jurul şi din Marea Mediterană, în  încercarea de a dovedi existența unui continent, acum dispărut, denumit ”Marea Adria“, scrie CNN.

În viziunea echipei de geologi olandezi, ”Marea Adria“ a apărut în urmă cu aproximativ 240 de milioane de ani, atunci când supercontinentul Pangeea s-a fisurat în două părţi, Laurasia şi Gondwana.

Dacă din prima s-au format Europa, Asia şi America de Nord, cea de-a doua parte s-a fragmentat în ceea ce astăzi numim Africa, Antarctica, America de Sud şi Australia.

Conform aceleiaşi cercetări, se pare că din Gondwana s-ar mai fi desprins ”Marea Adria“, un continent care a ajuns să fie complet îngropat de sudul Europei, în urmă cu circa 140 de milioane de ani.

”Marea Adria“ nu este un caz unic, alte studii în domeniu au arătat că sub mantaua pământului există urme ale altor continente pierdute care ar fi dispărut, luând cu ele istoria vieţii de pe Pământ.

”Dovada felului în care a apărut viaţa pentru prima dată pe Pământ s-ar putea să fie pierdută undeva acolo, în adâncimi“, completează cercetătorii.

Conform lui van Hinsbergen, o parte din rocile din ”Marea Adria“ ar fi fost ”răzuite“, ajungând în unii munţi din Europa cum sunt Alpii, de pildă, în timp ce bucăţi întregi s-ar fi integrat în sudul Italiei şi Croaţiei.

Chiar şi fragmentele din vechiul continent care au rămas la zeci de kilometri în mantaua pământului au continuat să influențeze Europa modernă, căci sub căldura şi presiunea din acest strat, şi de-a lungul milioanelor de ani, rocile calcaroase din ”Marea Adria“ s-au transformat în marmură.

Ulterior, frecarea dintre acest continent şi Europa a făcut ca rocile să iasă iar la suprafaţă, de unde oamenii le-au exploatat. ”De acolo venea marmura pe care grecii şi romanii au folosit-o pentru templele lor“, a declarat van Hinsbergen.

Continentele nu au fost mereu structuri stabile ale planetei, după cum a explicat geofizicianul Derrick Hasterok.

De pildă, acum două miliarde de ani, erau structuri fragile, tranzitorii, care se fracturau uşor sau se erodau, din cauza puternicei radioactivități care caracteriza atunci planeta.