Pe 26 iunie 1931, psihologul Winthrop Niles Kellogg a început un experiment care a luat o întorsătură pe care nici el și nici soția sa Luella nu și-o puteau imagina, scrie smithsonianmag.com.

După ce s-a întrebat care este diferența dintre oameni si animale, psihologul a decis să-și crească propriul fiu laolalta cu un cimpanzeu de șapte luni, pe care familia o trata ca fiind sora baietelului.

Scopul acestui experiment a fost de a analiza dacă instinctele naturale ale primatei erau dominante sau recesive în raport cu mediul în care urma să fie crescută.

Prin urmare, Kellogg se astepta ca aceasta să înceapă să dezvolte un comportament mai apropiat de cel uman.

Potrivit consemnărilor lui Kellogg, în lucrarea pe care a publicat-o – „The Boy and the Monkey”, psihologul a dezvoltat acest model experimental pornind de la premisa că este imposibil ca un copil să fie crescut de un animal.

Sosirea unui nou membru al familiei



În ziua de 26 iunie 1931, un pui de cimpanzeu, femelă, pe nume Goa, a fost adus în casa Kellogg. Primata i-a fost prezentată micutului Donald, care avea zece luni, ca fiind sora sa.

Parametrii experimentului erau clari: Donald Kellogg și Gua urmau să fie tratați la fel, îmbrăcați la fel, învățați să decopere în același timp aceleași abilități.

În cadrul experimentului, ambilor bebeluși li s-au măsurat tensiunea arterială, înălțimea, forța, dexteritatea, locomoția, reflexele, rostirea și memoria.

Înregistrările experimentului arată cum „frații” sunt expuși la zgomote puternice pentru a le analiza reacțiile, cum au fost amândoi hrăniți cu lingurița și chiar supuși unor stimuli dureroși.

În mod surprinzător, micul cimpanzeu a evoluat mai rapid, căpătând abilități umane, a dat chiar și sărutări și și-a cerut iertare.

Goa putea să asculte ordinele mai bine decât „fratele” ei, a învățat să meargă singură la toaletă și să mănânce cu tacâmuri.

Fără ca nimeni să se fi așteptat, Goa devenise liderul, începând să-l învețe pe Donald din abilitățile tipice maimuțelor.

La rândul său, micuțul Donald, eclipsat de abilitățile lui Gua, a început să își imite „sora” maimuță, fiind influențat de comportamentul cimpanzeului.

Părinții s-au alarmat când băiatul a început să folosească, pentru a comunica, limbajul cimpanzeului. Înregistrările arată că băiatul a gâfâit atunci când a dorit să pună o întrebare. De asemenea, el a început să mârâie și i-a mușcat pe ceilalți.

Deși între timp a învățat să vorbească. Una dintre probleme era că, la această vârsta, cei mici pronunțau în jur de 50 de cuvinte, în timp ce Donald abia spuna trei.

Concluzia a fost că, în cadrul experimentului, Donald Kellogg a fost cel care s-a pliat pe comportamentul animaului.

Inițial, Donald și Gua ar fi trebuit să crească împreună timp de cinci ani. Cu toate acestea, experimentul a fost oprit la doar nouă luni după ce a început.

Cauza se pare că a fost îngrijorarea părinților în ce privește limitarea dezvoltării propriului copil, iar pe de altă parte și epuizarea pe care a implicat-o acest experiment.

În ciuda talentului său, Gua nu a învățat să vorbească. Oamenii de știință au conclizioant că „își atinsese limitele intelectuale”.

Cimpanzeul a fost dus înapoi la Orange Park, unde mama ei și alte maimuțe trăiau în captivitate. Cu toate acestea, nu s-a adaptat în comunitate și a murit un an mai târziu.

Kellogg și-a publicat cercetările și a primit critici dure, nu doar pentru că a făcut un „experiment crud” pe ambii bebeluși, ci și pentru că și-a transformat fiul într-o maimuță.

Părinții lui Donald au murit în 1972. Fiul lor a absolvit Facultatea de Medicină, s-a specializat în psihiatrie și și-a luat viața un an mai târziu, în 1973, din cauze necunoscute.