Faceți cunoștință cu madame Jeanne Calment, cea mai longevivă persoană din istorie: 122 de ani, 164 de zile.

Jeanne Calment a trăit o adevărată viață de poveste de-a lungul a celor 122 de ani pe care i-a avut dați pe acest pământ. A rămas în istorie nu doar ca cea mai longevivă persoană din istorie, conform documentelor oficiale, ci a fost și a rămas, deocamdată, singura care a depășit vârsta de 120 de ani.

Jeanne Louise Calment s-a născut în Arles, Franța, la 21 februarie 1875, cu 14 ani înainte ca Turnul Eiffel să fie construit, de fapt l-a și văzut în construcție, și cu 15 ani înainte să fi fost inventat cinematograful.

La un an după nașterea sa, Tolstoi publica ”Anna Karenina”, iar Alexander Graham Bell depunea cererea pentru a-și breveta invenția – telefonul.

În 1896 s-a căsătorit cu un văr mai îndepărtat, Fernand Nicolas Calment, o persoană înstărită, probabil una din cheile longevității sale poate consta și în faptul că nu a fost nevoită să muncească niciodată.

A avut timp liber să înoate, să joace tenis, să patineze pe role, să meargă pe bicicletă (obicei la care a renunțat de-abia după ce a devenit centenară), iar asta a contribuit din plin la excelenta sa stare de sănătate.

Inevitabil, de-a lungul lungii sale vieți, a fost nevoită să fie martoră a dispariției celor dragi.

Jeanne i-a supraviețuit soțul său, care a murit pe când avea 73 de ani, după ce s-a otrăvit cu cireșe contaminate cu substanțe toxice, fiicei sale, Yvonne, care a murit de pneumonie în 1934, și nepotului său, Frederic, mort într-un accident de mașină, în 1963.

În 1965,  la vârsta de 90 de ani, pentru că nu avea moștenitori, Jeanne Calment a încheiat un contract cu André-François Raffray, un avocat de 47 de ani, care a fost de acord să-i plătească o sumă lunară de 2.500 de franci, cu condiția să moștenească apartamentul în care locuia după moartea sa.

Cu toate acestea, avocatul nu numai că a ajuns să plătească renta viageră timp de 30 de ani, dar a și murit înaintea doamnei Calment, la vârsta de 77 de ani. Legea a obligat-o pe văduva avocatului să continue să o plătească pe madame Calment până la sfârșitul zilelor ei.

Până la final, familia avocatului a plătit dublul valorii apartamentului… ”În viață, omul mai ia și decizii proaste”, comenta Jeanne despre târgul încheiat cu avocatul.

A trăit singură până la vârsta de 110 ani, când a fost nevoită să se mute într-un azil de bătrâni.

Doi ani mai târziu, la 11 ianuarie 1988, a devenit cea mai în vârstă persoană în viață, și doi ani după aceea, la vârstă de 114 ani, a apărut într-un film despre Van Gogh, Vincent et moi (1990), jucând rolul propriei persoane., devenind astfel cea mai veche actriță de film din toate timpurile.

Și chiar l-a întâlnit pe pictorul flamand, atunci când lucra în magazinul tatălui ei din Arles, Franța, îi vânduse lui Van Gogh pânze pentru pictură. ”Era urât ca dracul, avea un temperament josnic și mirosea a băutură”, și-a amintit ea.

Jeanne a avut de-a lungul lungii sale vieți o sănătate excelentă, una care i-a permis chiar ca la 85 de ani să se apuce de scrimă. Dieta sa a fost de asemenea una bună, bogată în ulei de măsline, dar în care și-a restrictionat totuși plăcerea mărturisită pentru vin la un singur pahar din când în când.

Avea o slăbiciune pentru dulciuri, în special pentru ciocolată, din care ajunsese să mănânce aproape un kilogram pe săptămână.

Și a iubit cu pasiune țigările. A renuntat la fumat la 117 ani, obicei pe care-l deprinsese pe când avea 21 de ani, în 1896. Culmea e că nu a renunțat la el din motive de sănătate, ci pentru că nu-i plăcea să fie nevoită să ceară ajutorul cuiva să-și aprindă o țigară, pentru că era aproape oarbă.

A fost capabilă să se deplaseze singură până cu o lună înainte de a împlini 115 ani, atunci când a căzut și și-a fracturat un femur, din acel moment având nevoie de un scaun cu rotile.

Jeanne Calment și-a păstrat ascuțimea spiritului până la cea mai înaintată vârstă. De exemplu, atunci când a fost întrebată ce fel de viitor crede că o așteaptă, ea a răspuns: ”unul foarte scurt”.

Din maximele de viață ale lui Jeanne Louise Calment

”A fi tânăr este o stare de spirit, nu depinde de corpul cuiva. De fapt, sunt încă o fată tânără, doar că nu am mai arăt atât de bine în ultimii 70 de ani.”

”Văd rău, aud rău și mă simt rău, dar în rest totul este bine”.

”Am picioare de fier, dar ca să vă spun adevărul, încep să ruginească și să se clatine puțin”.

„Mi-am oferit plăcere ori de câte ori am avut ocazia. Am acționat clar și moral, fără regrete. Sunt foarte norocoase”.

”Nu mă machiez niciodată cu rimel, râd atât de mult că îmi dau lacrimile”.

”Dacă nu poți schimba ceva, nu-ți face griji”.

„Păstrează-ți mereu zâmbetul. Așa îmi explic viața mea lungă”.

”Am o dorință uriașă de a trăi și o mare poftă de mâncare, mai ales pentru dulciuri. Sunt îndrăgostită de vin”.

La finalul unuia dintre interviurile pe care le-a acordat, atunci când jurnalistul i-a spus: ”Doamnă, sper că ne vom revedea cândva anul viitor”, madame Calment i-a răspuns: „De ce nu? Nu ești atât de bătrân; vei fi în continuare aici!”.

__________

Controversele referitoare la veridicitatea vârstei lui Jeanne Calment au apărut la ani buni după trecerea sa în neființă a acesteia.

În 2018, Valeri Novoselov, un medic geriatru din Rusia, fost medic militar, a afirmat că în urma analizei fotografiilor în care apare franțuzoaica a ajuns la concluzia că aceasta nu are caracteristicile fizice pe care ar trebui să le prezinte o persoană de vârsta ei. ”Într-o poză cu ea la 110 ani, acesta spunea că ”văd o doamnă încă în putere, ceva mai tânără de 90 de ani”, spunea acesta.

Nicolai Zak, un matematician rus, prin prisma cunoștințelor sale, a cercetat problema probabilistic. Astfel, acesta a ajuns la concluzia că șansele ca o persoană să ajungă la vârsta de 122 de ani sunt imposibil de mici.

Zak a ajuns, într-un final, la ideea că Jeanne ar fi, de fapt, fiica ei, Yvonne. Jeanne ar fi murit în 1934, însă familia Calment a prezentat decesul ca fiind al lui Yvonne, pentru a evita taxele de succesiune.

Matematicianul a insistat și cu multe alte teorii prin care a încercat să demonstreze frauda din viața lui Calment, dar acestea n-au avut vreo finalitate.

Despre veridicitatea poveștilor lui Jeanne Calment s-au preocupat foarte mulți cercetători. Mai important a fost faptul că astfel de demersuri s-au făcut încă de când aceasta era în viață. S-au efectuat numeroase studii și s-au scris chiar cărți întregi despre franțuzoaica ce a intrat în istorie drept cea mai longevivă persoană care a trăit vreodată în istorie.