Pavel Bartoș se poate considera un om împlinit. E o prezență zâmbitoare, volubilă pe ecranele românilor, una care răspândește energie pozitivă și tot el dăruiește spectatorillor din sălile de teatru talentul său actoricesc.

În spatele zâmbetului său se ascunde o poveste de viață plină de greutăți, încă din adolescență, una în care nu s-a dat în lături să muncească pe brânci pentru a le învinge și pentru a ajunge cine este în prezent, un adevărat model și pentru cei care se consideră nedreptățiți de soartă și ar trebui să lupte pentru a și-o schimba.

Evenimentul care i-a schimbat din temelii cursul vieții s-a produs atunci când avea doar 16 ani, atunci când și-a pierdut tatăl și a fost nevoit să preia o parte din responsabilitățile acestuia și să aibă grijă de familia sa.

După ce tatăl său a murit, Pavel Bartoș s-a angajat ca zilier în construcții. Acesta nu a fost însă nici pe departe singurul său loc de muncă din perioada studiilor, fiind nevoit, pentru a se întreține, să practice o mulțime de alte meserii.

”Am fost pus în fața faptului împlinit și a trebuit să găsesc soluții. A trebuit să devin bărbatul familiei. A trebuit să iau situația pe moment.(…)

Multă lume zice ”când ai realizat tu că vrei la teatru”? Că atunci era, te angajezi și aduci venit în casă. Rudele lui tata lucrau în construcții și au zis ”hai aici”. Dar mi-am dat seama că nu-mi place, dar am făcut-o, că trebuia să îi ajut pe ai mei. Am învățat de la oamenii de pe șantier să îi admir pe cei cărora le place munca fizică.

Și când m-am dus în Cluj am lucrat non-stop noaptea și ziua mergeam la facultate. La ora de balet dormeam. Până mi-au zis profesorii ”băi, trebuie să alegi”.

Am fost și ospătar. Am lucrat într-un chioșc. Eu în două cămăși am făcut tot liceul”, a povestit Pavel Bartoș, în cadrul podcast-ului ”Fain și Simplu”, realizat de Mihai Morar.

Cu aceeași ocazie, actorul a dezvăluit ce meserie și-a dorit mama sa pentru el, dar și cum au fost începuturile sale în carieră și cât de greu i-a fost în momentul în care s-a mutat în București.

”A fost visul mamei mele. Dacă mama ar fi dorit să fac ceva, să fiu ceva, ar fi vrut să mă duc la liceul militar, pentru că, dacă erai peste un anumit nivel, te selectau. Îmi spunea că acolo am un loc de muncă sigur, haine toată viața, salariu bun. Noi eram mai amărâți și pentru faptul că aș fi venit în uniformă acasă, i-ar fi dat acea chestie de mândrie.

După ani de zile mi-a spus că este foarte fericită și mândră de ceea ce mi se întâmplă mie, mai ales când am început să apar la televizor. Veneau vecinele și mama era tare mândră. Pe mama o chema Ștefania”, a mai povestit actorul,  a cărui mamă s-a stins în toamna lui 2015.

”Am venit în București în anul 2001, era o vreme în care eu credeam că pot face orice, oricând. Prima dată am fost la un matinal la TVR, după am început să apar în seriale. Pe Acasă TV am învățat cum se face televiziunea cu adevărat, pentru că în școală nu învățai mare lucru.

Îmi amintesc că eram cu Papadopol, Cristina Cioran și ne distram atât de mult, pentru că atunci nu exista presiunea raitingului. Când am început să jucăm în telenovele era ceva wow pentru toată lumea, parcă făceam prostituție. Eu am zis că îmi fac meseria și atâta tot.

Îmi amintesc că în primii ani de București mă rugam de cei care plecau prin turnee să mă lase să stau și eu câteva zile pe la ei. Stăteam cinci zile la cineva, două zile la altcineva. În primele trei luni de București am stat pe unde am apucat, stăteam la actori mai în vârstă, prin cameră la cei care plecau la treabă, nu aveam ce face.

La un moment dat, Dorina Lazăr a văzut că îmi căutam chirie mai ieftină și mi-a spus de o colegă de-a noastră că are o soră, stă într-un bloc și mai sus are o cameră unde pot să stau. Mi-a spus că este la câteva minute de unde trebuia eu să ajung, ceea ce era minunat, pentru că mergeam pe jos și nu mai dădeam bani pe transport.

La mine a fost un șoc venirea în București. Plecând de la două salarii pe care le câștigam în Timișoara, jucam și la teatre, câștigam și la operă, erau salariile bunicele.

În București am venit pe un singur salariu, la Odeon. Și eu nu am venit pe categoria pe care am fost la Timișoara. Acolo am fost pe prima categorie. În București am venit pe a patra categorie, unde era loc, salariul fiind mult mai mic.

Când am ajuns la blocul unde trebuia să locuiesc, am rămas surprins. Era o cămăruță atât de mică, că avea loc doar patul. Din pat coborai direct afară. Aveam și bucătărie și un duș, dar eram atât de fericit.

Chiar și mama a rămas surprinsă, care mama a trecut prin situații nasoale, care a trăit la țară și știa cum e să stai în casă cu chirpici. Când a venit în vizită la mine mi-a zis ”Tu în ce vizuină stai?””, a mai povestit actorul.