Conf. dr. Mihai Craiu, medic primar pediatru la Institutul de Ocrotire a Mamei și Copilului ”Alessandrescu-Rusescu“ din București, recomandă părinților să nu-și țină copiii închiși în casă de teama mușcăturilor de căpușe.

Mușcătura de căpușă este un fenomen foarte frecvent care trebuie privit prin prisma riscurilor.

”Da, toți copiii care încep să alerge vor cădea. Dar nu ajung toți să facă operații neurochirurgicale pentru că au făcut hematom subdural. Toți copiii au căzut în cap. Al meu a căzut de nu știu câte ori.

Trebuie să privim riscurile ipotetice, prin prisma calității vieții copilului. Dacă ne este atât de frică de căpușe încât nu mai scoatem copilul afară, sau îl înțepăm să-i facem analize după fiecare mușcătură de căpușă, să-i administrăm antibiotice pe durată de 10-14 zile – cum ar trebui în scenariul bolii Lyme – nu e tocmai foarte bine.

Iar acel copil n-o să mai vrea afară, o să-i fie frică să meargă singur în tabără. Deci, vom ”câștiga” niște angoase, niște spaime, vom crește niște anxioși care vor evita contactul cu natura”,  argumentează medicul primar pediatru.

Specialistul mai atrage atenția asupra dezbaterii despre mușcătura acestor insecte, care a avut un ton catastrofal, deloc potrivit.

Căpușele nu trebuie căutate cu lupa pe corpul copilului, explică medicul, ele au dimensiuni asemănătoare cu cele ale boabelor de orez, mergând cam până la stafidele mici. Deci, sunt vizibile, în cazul în care ele există și sunt atașate de piele. Dacă nu sunt evident vizibile pe piele, nu trebuie să ne panicăm, spune pediatrul.

După ce ne întoarcem acasă și-i facem baie copilului, trebuie urmărite zonele de joncțiune cu hainele – guler, gât, în spatele urechilor, în spatele zonei cu pilozitate a capului – pentru că acolo se fixează cel mai des căpușele.

Prima recomandare pentru părinții ai căror copii au pielea sensibilă și se feresc să le aplice substanțe care îndepărtează insectele.

”Ar fi bine ca acești copii să poarte șosete lungi, pantaloni de trening, adică să nu aibă foarte multă piele expusă direct la iarbă. Dar dacă s-a jucat în pantaloni scurți și cu tricou, ne uităm în zonele expuse în primul rând”, spune medicul pediatru.

Dacă zărim vreo căpușă, cel mai probabil există o parte a acesteia care este foarte bine atașată de piele. Dacă tragem de ele nepotrivit sau folosind cine știe ce instrumente riscăm ca insecta respectivă să regurgiteze salivă în plagă, în mușcătura respectivă – pentru că nu căpușa produce boala, ci un parazit al căpușei care trăiește în saliva ei, avertizează specialistul.

Extracția corectă a căpușei se face cu o pensetă pe orizontală, apucând de la rasul pielii, trăgând ușor în sus, fără să strivim sau să răsucim.

Potrivit medicului pediatru, studiile arată că o căpușă trebuie să stea atașată de piele mai mult de 24 de ore pentru a exista riscul de contaminare a copilului și, în plus, insecta trebuie să fie infectată cu microbi.

”Dacă am venit de afară, i-am făcut copilului baie, l-am verificat, am găsit o căpușă și am scos-o, riscul pentru acel copil de a face orice tip de complicație este zero”, a subliniat medicul primar pediatru.

În scenariul în care găsim o căpușă pe pielea copilului, dar nu știm de când stă acolo, acesta este cu un risc mai mare de infecție și de complicații, de boală Lyme. Boala Lyme este doar una dintre infecțiile care pot fi transmise prin intermediul mușcăturii de căpușă și ea poate fi tratată cu antibiotice, a precizat medicul.

În cea mai mare parte a României, riscurile de a face boala Lyme în urma mușcăturilor de căpușă este mult mai mic, comparativ cu Europa Centrală.

Cel mai clar semn al bolii Lyme este apariția eritemului migrator. Părinții care se grăbesc să-și testeze copiii imediat după mușcătura de căpușă în laboratoare specializate pentru depistarea bolii Lyme o vor face degeaba. Semnele infecției apar cam la două luni de la momentul producerii.